Moaşa empirică în drumul spre modernizare în spaţiul românesc (1830 - 1890)

   Mureşeancă prin naştere, gorjeancâ prin origini, ploieşteancă prin adopţie, bucureşteancă prin educaţie şi buzoiancă prin debutul editorial  Simona Albu-Adal ne propune o incitantă incursiune în obstetrica României, celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. "Moaşa empirică în drumul spre modernizare în spaţiul românesc (1830 - 1890)" este titlul de debut al tinerei scriitoare şi reprezintă de fapt lucrarea de licenţă (Facultatea de Istorie - Universitatea Bucureşti). În cele 99 de pagini, în format 14,5 X 20,5 cm, autoarea ne prezintă o, foarte bine documentată şi elaborată, radiografie a serviciilor medicale de ginecologie de la empirism către modernitate. Chiar dacă vorbim de o lucrare de licenţă universitară, ţin să menţionez că termenii de specialitate sunt folosiţi astfel încât fraza să fie înţeleasă şi de noi  muritorii de rând., sau aşa am perceput eu, fiindcă mama a fost moaşă !!! Cele patru capitole ale cărţii, CAP. I "Consideraţii generale referitoare la moaşă", CAP. II  "Moaşa empirică în spaţiul românesc, în secolul al  XIX-lea", CAP. III "Moaşa instituţionalizată în spaţiul românesc, în secolul al XIX-lea" şi CAP IV "Empirism vs instituţionalizare, în secolul al XIX-lea", ne dezvăluie o muncă de cercetare asiduă, originală şi valoroasă.

    Bineînţeles că, întotdeauna, orice lucru valoros are şi hibele lui şi am să mă refer aici la decizia editurii (Omega - Buzău), de a folosi un font aşa de mic încât (la pozele de la sfârşit), am folosit o lupă pentru a desluşi ce scrie. Totodată m-adezamăgit decizia editorială, de a folosi pentru copertă, o fotografie luată de pe un site de freesharing, o poză pe care cu SIGURANŢĂ am mai văzut-o şi pe coperta unei cărţi, despre viaţă, a unui cult religios. 

   Dacă este să mă întrebaţi pe mine, cam cât costă cartea "Moaşa empirică în drumul spre modernizare în spaţiul românesc (1830 - 1890)", răspunsul meu este că NU ŞTIU! fiindcă eu am primit lucrarea în dar, cu autograf şi dedicaţie, din partea autoarei. Ahaa şi încă ceva pentru cârcotaşi, chiar dacă nu este pomenit numele meu (Robert Codescu), dedicaţia este, totuşi  PENTRU MINE !!!

Halele Centrale

Când eşti convins că ai scris ceva, undeva despre ceva, cu siguranţă va veni realitatea care o să te lovească puternic în faţă şi să-ţi arate că de fapt este cu totul şi cu totul altceva. Exact aşa a păţit şi semnatarul acestor rânduri care era ferm convins că vă vorbise deja despre Halele Centrale din Ploieşti. Dar cum realitatea  este cu totul alta, autorul îşi cere scuze şi vă invită să lecturaţi, în continuare, un scurt articol despre … Halele Centrale din Ploieşti.

Nu există absolut nici un dubiu, că Halele Centrale din Ploieşti reprezintă mult mai mult decât un centru comercial de elită, al acestui oraş splendid !!! Este o adevărată pagină de istorie un punct de întâlnire şi un reper pentru toţi ploieştenii şi nu numai. OK mă veţi întreba, pe bună dreptate, de ce m-am apucat să scriu acum despre Halele Centrale !?!? Fiindcă tocmai mi-am dat seama că alături de obiectivele turistice “tradiţionale“ (muzeele, casele memoriale, statuile şi monumentele) de aici din Ploieşti, Halele Centrale reprezintă una din clădirile pe care turiştii şi cei aflaţi în trecere o reţin cel mai uşor.

Pentru noi ploieştenii reprezintă un fapt cotidian să “mergem la Hale” mai ales că tot aici se află şi Piaţa Centrală a Ploieştului. Poate din această cauză mulţi dintre noi cei de aici din Ploieşti nu cred că apreciem chiar la valoarea ei reală această construcţie superbă.

De la demararea lucrărilor (în anul 1929) şi până când construcţia a devenit funcţională (în 1934) au trecut 5 ani. Operă a celebrului arhitect ploieştean Toma T. Socolescu Halele Centrale au rezistat de-a lungul anilor numeroaselor cutremure ce au afectat alte clădiri şi bombordamentului asupra Ploieştiului de către forţele aliate în cel de-a Doilea-lea Război Mondial, la 1 august 1943.

Întreg ansamblul Halelor Centrale este format dintr-o zonă centrală de aproximativ 50 X 50 m. cu parter şi etaj, după care urmează trecerea în Hala de Peşte cu o fântână arterziană din beton în mijloc (care din păcate nu mai funcţionează). În afară de intrarea principală Halele Centrale are numeroase intrări laterale fiecare purtând numele unei localităţi (Poarta Constanţa, Poarta Bucureşti, Poarta Brăila, etc.). Nu trebuie neglijat nici orologiul ce se află în turnul din dreapta intrării principale ceas ce indică ora pe fiecare din cele 4 cadrane ale sale. În ultimii ani în jurul Halelor Centrale, la concurenţă cu spaţiile comerciale, au apărut numeroase agenţii bancare. Poate şi din această cauză municipalitatea şi autorităţile îndreptăţite au stabilit unele reguli ce privesc destinaţia acestor spaţii comerciale din jurul sau din incinta Halelor Centrale. Asta mai ales că anul acesta se împlinesc 86 de ani de la construirea acestei clădiri şi conform standardelor Ministerului Culturii, Halele Centrale din Ploieşti vor trebui înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România.

Cu speranţa că acest nou articol al meu nu a deranjat pe foarte mulţi cititori care se aşteptau să citească despre altceva, vreau să vă lansez invitaţia să vizitaţi totuşi Halele Centrale, chiar dacă NU aveţi de făcut cumpărături aici, subsemnatul se oferă, cu cea mai mare bucurie, să vă fie ghid la Halele Centrale dar şi prin întreg oraşul !!!!

Salvaţi Hanul Pieţei Centrale

Pierdut undeva printre străzile întortocheate ale Ploieştiului se află amplasat (de aproape două secole), un imobil. Fost han din târgul Ploieştilor de la jumătatea secolului al XIX-lea Clădirea de care vreau să vă povestesc acum, se află într-o avansată stare de degradare şi are imediată nevoie de intervenţia autorităţilor pentru restaurarea şi consolidarea ei, cât mai grabnică.

Înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România, cu codul PH-II-m-B-16285 „Han, ulterior locuinţă”, construcţia se află localizată pe strada Iuliu Maniu la numărul10. Cei care deţin acum imobilul (nu ştiu dacă abuziv sau legal), au un dispreţ total pentru ceea ce reprezintă istoria oraşului Ploieşti, altfel nu îmi pot explica indiferenţa arătată faţă de acest monument istoric. Nu ştiu cât va mai rezista clădirea fără o intervenţie avizată şi autorizată, pereţii crăpaţi şi lemnul putrezit, ne indică faptul că suntem deja în ceasul al 12-lea şi mâine este deja târziu.

Ştiu (poate că aveţi dreptate) nu este treaba mea ce face fiecare cu proprietatea lui, dar pe mine mă doare sufletul atunci când văd cum se aşteaptă ca două secole din istoria oraşului Ploieşti să se năruiască (la propriu). Poate acum în 2020 (an electoral), se va mişca ceva şi Hanul Pieţei Centrale îşi va recăpăta strălucirea şi faima de odinioară, fiindcă ar fi mare păcat ca indiferenţa şi nepăsarea noastră să distrugă ce n-a distrus 10 cutremure majore, două războaie mondiale şi comunismul !

Acum, în încheierea acestui material, îmi voi lua permisiunea să fac o mică sugestie pentru viitoarea destinaţie a Hanului Pieţei Centrale şi anume transformarea lui în Muzeul Cârciumilor Ploieştilor. Această propunere a mea are ca fundament faptul că la început de secol XX, Ploieştiul era cunoscut ca oraşul lui ce bei aici fiind, la acel moment o cârciumă la fiecare 200 de locuitori !

Chiar nu ştiu ce efect vor avea aceste rânduri ale mele  dar îmi place să cred că ÎMPREUNĂ PUTEM salva Hanul Pieţei Centrale !!!

Când trecutul revine

Întâmplător (sau poate că nimic nu este întâmplător în lumea noastră!), am intrat în posesia cărţii „Când trecutul revine” de Lorena Lenn, o carte apărută în anul 2018 la editura Stylished. Şi fiindcă am fost încântat de această lectură am considerat că ar fi frumos din partea mea să vă povestesc câte ceva despre această carte.

Ce faci atunci când trecutul tău revine şi te lovește din nou în rana cicatrizată? Când nu-ți lasă nicio clipă de fericire și îți răpește și ultima fărâmă de speranță? Ce poți să faci? Salvată din ghearele terorii, Kelly nu poate uita ce s-a întâmplat cu o seară înainte de a fi din nou acasă, în patul ei. Nu-l poate uita pe el, îmbrăţişarea lui, şi nici alinturile sale, iar când amintirea lui devine realitate, Kelly se sperie şi încearcă să-şi camufleze sentimentele.

Personal pot să spun că mi-a plăcut această carte mai ales pentru faptul că se citeşte foarte uşor şi îîi dă o senzaţie de relaxare.  240 de pagini captivante în care veţi descoperi povestea tinerei Kelly Jones, frumoasa profesoară, ascunde un trecut tumultos iubitului său, Ryan. Alege să-i omită experienţa sa de acum patru ani, când a fost răpită şi mai ales atunci când s-a îndrăgostit nebuneşte de unul dintre răpitorii ei. Dar acum secretul acesta revine în forţă, atunci când Rashid decide că locul ei e lângă el, iar încăpăţânarea acesteia nu va putea face faţă dorinţei lui arzătoare de a o avea din nou în braţele lui. Oare vor putea fi fericiţi în ciuda obstacolelor?

Povestea tinerei Kelly Jones este una demnă de un film, ea fiind răpită când avea doar şaisprezece ani. Împreună cu sora şi mama sa, aceasta a trebuit să suporte umilinţe peste umilinţe din partea lui Mohamed Al'Khalla, şeful unei grupării teroriste. Dacă acesta i-a provocat doar durere, fiul său, Rashid, îi vindecă rănile şi o face să se simtă pentru prima oară în siguranţă.

Dacă este să mă întrebaţi pe mine „Când trecutul revine” de Lorena Lenn este o carte care merită descoperită mai ales de cititorii înrăiţi ai genului romantic, dar nu numai. Consider că este o lectură potrivită pentru toată lumea, indiferent de gusturile literare.

Eu unul aştept şi un titlu cu ... Ploieşti !!!

Bancuri ... ploieştene !!!

Întrebare : Ce iese din încrucişarea unui ploieştean şi-o olteancă ?

Răspuns: O blondă !

Gropile din Ploieşti s-au înjumătăţit! S-au unit două câte două!

Un dealer Dacia expune într-un showroom din Ploieşti noua Dacie SUV. Doi austrieci de la Rafinăria Brazi se uită la maşină şi comentează: „Ai dracu' ploieştenii ăştia, ar face orice numai să nu asfalteze oraşul !

Care e diferenţa între un primar prost şi un primar din Ploieşti? Primarul prost face ca asfaltarea unei străzi să dureze doi ani. Un primar din Ploieşti poate şi mai mult!

Întrebare: De ce au ploieştenii steaguri în faţa casei?

Răspuns: Că li se fâlfâie de ăia care fac glume pe seama lor!

Ploieşti este singurul oraş medieval din România, are drumuri întocmai ca-n anul 1400 !

Întrebare:Care e diferenţa dintre Piteşti şi Ploieşti?

Răspuns: La Ploieşti poţi să te piteşti, dar la Piteşti nu poţi să te ploieşti.

Fericirea copiilor

.Oare ce ii face pe copii nostri sa fie fericiti, veseli, joviali si zambitori?! Dulciurile, jucariile, colegii de la scoala sau „gradi”, dragostea parintilor, obtinerea lucrurilor interzise, jocurile sau poate toate aceste lucruri cumulate in cantitati mai mari sau mai mici. 

Cine sau ce anume stabileste standardele si etaloanele pentru bucuria si fericirea copiilor nostri? Fiecare copil are propriul sau „sistem de standardizare” in functie de personalitatea pe care incepe sa si-o dezvolte inca de la o varsta foarte frageda, fie ca ne place sau nu. Este foarte posibil ca aspiratiile si inclinatiile copilului sa fie total diferite de ceea ce parintii si-au planuit cu ceea ce „o sa-i placa” si atunci cu siguranta vor aparea si problemele. Este posibil ca si acest articol sa-i „afecteze” pe unii parinti care stiu eicel mai bine ce le face bine celor mici fiindca asa s-a intamplat acum o jumatate de secol si in cazul lor.

 Fara nicio indoiala ca sunt diferente intre bucurie si fericire, dar cine poate face diferenta intre un copil fericit si un copil bucuros, cine poate determina care copil va avea o dezvoltare psihica si fizica mai armonioasa? Sunt intrebari si dileme pe care orice parinte responsabil le are in minte mereu, fiindca asa cum spunea cineva: „faptul ca ai un copil nu te face automat un parinte, asa cum faptul ca ai un pian nu te face pianist!”, prin urmare cresterea armonioasa a unui copil nu se rezuma la a-i da sa manance si la a-l spala si culca, este o actiune ce implica mai multi factori: dragoste, cunoastere, responsabilitate, implicare si adaptabilitate.

 Oare ce mama este mai iresponsabila: cea care isi ingrijeste copilul cu medicatie dupa sfatul prietenelor ei, cea care da bauturi carbogazoase (daunatoare si adultilor) copilului sau cea care lasa recipientele cu substante toxice de curatenie la indemana copilului?!

 Pentru meseria de parinte nu exista un curs de calificare, o scoala sau o postliceala, ci numai practica zilnica si bucuria lucrurilor simple pe care copilul tau le face prima oara: primii pasi, primele cuvinte, prima cazatura, prima oara pe olita, „fara biberon”, lucruri pe care nu le vei gasi in nicio carte a niciunui specialist, superbone, psiholog sau forum online, ci doar experimentandu-le tu impreuna cu copilul tau.

Si atunci bucuria si fericirea pe care le vei trai tu, ca parinte, se va resfrange, cu siguranta si asupra copilului tau si vei fi cu adevarat un parinte implinit cand vei vedea... fericirea propriului tau copil !!! 

Constantin Ilie

     Născut la data de 18-III-1929, în satul Păuleşti, comuna Păuleşti, judeţul Prahova, Constantin Ilie este cel care va deveni un reputat inginer construcţii civile şi industriale, un apreciat om de cultură şi membru al Societăţii Culturale „Ploieşti-Mileniul III” şi un jurnalist şi autor de mare excepţie !!! Şi fiindcă am avut privilegiul să-l cunosc personal mi s-a părut normal, etic şi profesional să vin în faţa dumneavoastră cu aceste rânduri despre domnia sa. 

Pe inginerul Constantin Ilie l-am cunoscut online, atunci când am scris un articol pe un site de turism iar dânsul tot încerca să mă lămurească despre o greşeală, cu privire la Toma T. Socolescu, pe care acel articol o conţinea. Aşa am aflat despre numeroasele articole din  presa (print şi online), pe care le-a scris dar şi cărţile pe care le-a scris sau la care a fost coautor, după cum  urmează:

„Comuna Păuleşti judeţul Prahova” (2005) editura Ploieşti-Mileniul III (autor)

„Columne peste timp – profesor – arhitect Toma T. Socolescu 1883-1960” (2010) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

„Păuleştii din Prahova – repere monografice” (2012) editura Ploieşti-Mileniuul III (autor),

„TOMA T SOCOLESCU (1883 – 1960) Note şi comentarii” (2013) editura Ploieşti-Mileniul III (autor),

„OMUL ŞI ANII LUI – Convorbiri întârziate cu domnul „Laptop”  (2014) editura Ploieşti- Mileniul III  (autor),

„Cât de frumos poate fi un oraş urât” (2016) editura AEDU (coautor),

„Marea Carte a Ploieştilor Vol. II” (2016) editura Ploieşti-Mileniul III (coautor),

Plus multe alte cărţi în a căror prefaţă autorii îi mulţumesc domnului inginer Constantin Ilie pentru aportul dânsului  adus la apariţia respectivei cărţi.

           

Chiar şi proiectul meu online CĂRŢILE  PLOIEŞTIULUI  a avut un susţinător de talie mare, în persoana domnului Constantin Ilie care, prin încurajările şi donaţiile de carte din valoroasa  şi generoasa bibliotecă a domniei sale, au făcut ca  reputaţia blogului meu să depăşească frontierele mediului virtual.

Domnul inginer Constantin Ilie este mult mai mult decât un specialist în Toma T. Socolescu, aşa cum îl catalogase cineva, este o adevărată enciclopedie urbană, omul de  cultură pe care-l asculţi fascinat  şi care-ţi poate vorbi ore întregi despre Ploieştiul secolului al XX-lea,  fără să te plictisească şi fără să-ţi repete de două ori aceiaşi informaţie. Este omul pe care sunt onorat şi privilegiat că îl cunosc personal   !!!

Vă promit ferm că revin cu informaţii  !!!

De la mine din Ploieşti

1857 - În primăvara acestui an, fraţii Mehedinţeanu inaugurează la Ploiești prima rafinărie de petrol din lume. „Fabrica de gaz” a fost construită special pentru a furniza Bucureştiului petrolul lampant necesar iluminatului public.
1870 - Pe data de 8 august, elita locală pune în acțiune planul mai multor orașe de a schimba domnitorul străin cu unul român. „Republica de la Ploiești”, la evenimentele căreia a participat și I.L. Caragiale, se încheie după câteva ore, când inițiatorii revoluției ploieștene sunt arestați de soldații sosiți de la București. Capul mișcării antidinastice, avocatul și ziaristul Alexandru Candiano Popescu devine după zece ani de la eveniment adjutantul Regelui Carol I.
1877 - În această primăvară , în timpul războiului ruso-turc, țarul Alexandru al II-lea își stabilește cartierul general la Ploiești, fiind primit cu entuziasm de locuitorii orașului. În afara țarului, la Ploiești sunt găzduiți toţi demnitarii importanţi ai imperiului, în total peste 700 de persoane sosite de la Sankt Petersburg. Astfel, pentru aproximativ trei săptămîni, Ploieștii devin de facto capitala Imperiului Țarist!
1882 - criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, deschide în incinta Gării de Sud cel mai faimos restaurant dintr-o gară românească. În scurt timp faima restaurantului atinge cote maxime după ce este vizitat și apreciat de regele Carol I și de elita vremii, precum I. L. Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Bogdan Petriceicu Hașdeu sau Titu Maiorescu. Restaurantul a funcționat până în preajma Primului Război Mondial.
1900 - Orașul lui „Ce bei?” este denumirea mai puțin cunoscută a Ploieștilor interbelici. La acea vreme, în oraș funcționa o cârciumă la aproximativ 200 de locuitori, astfel că devenise o obișnuință ca ploieștenii să se  salute pe stradă cu întrebarea “Ce bei?” în loc de „Bună ziua”. Într-un oraș pestriț, dar în același timp cosmopolit, centru industrial și comercial al României, birtul era locul în care ploieștenii își petreceau timpul liber.
1935 - în prezenţa regelui Carol al II-lea sunt inaugurate Halele Centrale  capodoperă a arhitecturii interbelice românești, dar și una dintre cele mai moderne hale alimentare din întreaga Europă a acelor vremuri, realizare a arhitectului Toma T. Socolescu.
1943 -, aviația americană întreprinde primul atac masiv, de la joasă înălțime, asupra facilităților petroliere ale orașului. Raidul aerian nu și-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie și rafinare a petrolului însă a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană. Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”, mai târziu piloții americani numind această zi „Duminica Neagră”.
1960 - Hipodromul de Trap din București este mutat într-o singură noapte la Ploiești, din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima cursă hipică este organizată la Ploiești în anul 1961. Recent Hipodromul a trecut printr-un proces de reconstructie, fiind singurul hipodrom din țară care din țară care găzduiește curse de trap și galop.

1961 - la data de 8 octombrie este inaugurat Muzeul Petrolului, ca o recunoaştere a statutului oraşului Ploieşti de capitala aurului negru, rămânând de atunci unica instituţie muzeală, cu acest profil din întreaga Românie.
1963 - muzicianul Paul Constantinescu compune „Simfonia ploieșteană”, astfel că Ploieștiul devine singurul oraş din România care are propria simfonie. Întrebat de ce a compus o simfonie dedicată orașului natal, Paul Constantinescu a răspuns: „Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!”.
1963 -  a fost un an bun pentru cultura ploieșteană de vreme ce profesorul Nicolae Simache pune bazele la Ploiești a singurului muzeu din Europa de est dedicat ceasului. Din 1972, Muzeul Ceasului este găzduit in Casa Luca Elefterescu, fiind în prezent cel mai vizitat muzeu al Ploieștiului, cu peste 35.000 de vizitatori anual.
1969 - Ploieștiul găzduiește primul festival de jazz din România în incinta Palatul Culturii. Interzis de regimul comunist în anii următori, festivalul a fost reluat în anul 2005 de către o mână de pasionați din oraș. Găzduit în prezent de Filarmonica „Paul Constantinescu”, evenimentul reusește în fiecare an să anime viața culturală a orașului, aducând la Ploiești nume importate din lumea jazz-ului.
1993 - la o jumătate de secol de la decesul compozitorului Paul Constantinescu, este înfiinţat Muzeul Memorial Paul Constantinescu, unicul muzeu ce avea să evoce memoria şi opera marelui compozitor ploieştean.
2002 - supranumit "Îngerul Blond", Nichita Stănescu va primi recunoaşterea autorităţilor, care vor decide înfiinţarea, în casa sa natală, a unui muzeu memorial, menit să ne reamintească tuturor cine a fost Nichita Stănescu (1933-1983).
2002 - pugilistul şi ploieşteanul Leonard Dorin Doroftei devine campion mondial la box, categoria semi-uşoară, în versiunea WBA, devenind totodată primul boxer profesionist român, campion mondial la această versiune.
2005 - echipa de baschet masculin Asesoft Ploieşti câştigă FIBA Europe Cup aceasta fiind (şi totodată rămânând de atunci), singura echipă de baschet masculin românească ce a câştigat vreodată un trofeu european.
2016 - primul şi singurul (la acea vreme şi mult timp după aceea), sens giratoriu rutier suspendat din România, este inaugurat la ieşirea din Ploieşti, fluidizând traficul spre şi dinspre comunele învecinate Păuleşti şi Blejoi.



de Robert Codescu

Haz de necaz

Doi beţivi stăteau de vorbă:
– Bă, tu care boală crezi că este mai gravă, Parkinson sau Alzheimer ?
– Io zic că mai bine este să ai Parkinson.
– De ce?
– Păi mai bine verşi jumătate de pahar până îl duci la gură decât să uiţi unde ai pus sticla.
☺
Care e culmea tremuriciului? O babă cu Parkinson, care mănâncă piftie.
☺
Trei bolnavi de Parkinson stau la un chat pe o bancă:
- Băi, băieţi, eu, ca să citesc un articol dintr-un ziar trebuie să
cumpăr vreo 12-13 ziare, că-mi tremură mâinile, şi-l fac franjuri...
- Bă... dar să vedeţi la mine... io ca să beau o halbă de bere, tre' să
plătesc vreo 5 halbe...
- Ha!! Asta ziceţi voi că-i nasol??? Păi, bă băieţi, eu până fac pipi o
dată, ejaculez de vreo 4 ori..
☺
La o toaletă publică în State, în dreptul pisoarelor, se aflau, unul lângă altul, Cassius Clay şi Adrian Copilul Minune. În timp ce îşi făceau treaba, amândoi scuturau, la intervale scurte, din cap. Cassius Clay îl întreabă pe Minune, cu simpatie şi compasiune:
- Şi tu tot Parkinson?
- Nu, moşule, dar mă stropeşti în ureche...
☺
Viaţa este în continuă mişcare. (Parkinson)

☺
Întrebare: _Cum îi spui unei persoane de culoare cu Parkinson?

Răspuns: _Shake de ciocolată.

☺

Un bătrân şi o bătrână se cunosc intr-o casa de batrani. Dupa un timp, in care s-au cunoscut mai bine, ii spune batranul:
– Noi sex nu mai putem face, dar cel putin vrei sa mi-o tii in mana?
– Da, desigur! raspunde batrana.
Si de atunci, seara de seara, pe o banca in parc, i-o tinea batrana in mana. Dupa un timp, a disparut batranul si batrana era ingrijorata, ce i s-o fi intimplat! L-a cautat prin gradina si deodata, l-a vazut pe o banca cu alta batrana… care i-o tinea si ea in mana. Enervata, striga :
– Ce are femeia asta şi nu am eu? La care bătrânul, fără ezitare:
– Parkinson!

☺

Un bătrân plin de Parkinson merge la un bordel, își alege 5 prostituate, intră cu ele în cameră și închide ușa. Patroana bordelului se uită uimită, de curiozitate pe gaura cheii să vadă ce face bâțâitul bătrân cu 5 bombe porno deodată.
Moșul le spune pe rând:
"Tu ține-mi bine piciorul drept, tu ține-mi bine piciorul stâng, tu mâna dreaptă, tu mâna stângă, tu suie-te pe mine, și acum voi alea 4 de la mâini și picioare dați-mi drumul.

Republica

Încep acest articol, despre cel mai spectaculos oraş din lume, cu scuzele de rigoare pentru întârziere şi cu speranţa că voi obţine clemenţă şi îngăduinţă din partea celor ce citesc în mod regulat această revistă. După cum v-aţi dat deja seama, din titlul articolului, vă voi povesti astăzi despre oraşul meu Ploieşti. Pentru a înţelege mai bine Ploieştiul şi ploieştenii, ar trebui să începem cu anul 1597, atunci când marele domnitor Mihai Viteazu îşi stabileşte aici baza de operaţiuni militare şi ridică satul de moşneni de aici la rang de târg, aceasta fiind dealtfel prima atestare documentară a Ploieştiului şi totodată când începe dezvoltarea târgului.

După aceea nu ar fi rău să ne teleportăm la 8 august 1870 atunci când pentru o zi Ploieştiul a fost … republică, „Republica de la Ploieşti” fiind cea mai celebră mişcare antimonarhică din istoria României. Următorul stop îl v-om face aici la Ploieşti pe 1 august 1943 atunci când Forţele Aliate din Cel de-al Doilea Război Mondial vor bombarda Ploieştiul în tentativa lor de a distruge rafinăriile ploieştene, care produceau combustibil pentru trupele hitleriste; a fost momentul când multe clădiri istorice valoroase au fost făcute una cu pământul. Totuşi în ciuda acestui mare bombardament (bătrânii îşi amintesc şi astăzi) Ploieştiul a reuşit să renască precum pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă şi să devină dintr-un oraş muncitoresc puternic industrializat, o adevărată atracţie turistică. Şi fiindcă vă văd pe toţi cam nedumeriţi şi neîncrezători, permiteţi-mi să vă fac o listă cu atracţiile turistice de aici din Ploieşti:

·                     Muzeul Ceasului  „Nicolae Simache”, inaugurat în anul 1963, singurul muzeu cu această tematică de la noi din ţară;

·                      

·                     Halele Centrale – construcţie monumentală operă a arhitectului Toma T. Socolescu, datată 1935;

·                     Casa Memorială I.L. Caragiale - dedicată marelui dramaturg român care a locuit şi creat opere aici în Ploieşti;

·                     Biserica Domnească Sf. Apostoli Petru şi Pavel - ctitorie a voievodului Matei Basarab datată 1639 !!!;

·                     Muzeul Memorial Nichita Stănescu - dedicat „Îngerului Blond”, care s-a născut şi a trăit aici în Ploieşti;

·                     Catedrala Sf. Ioan Botezătorul - ridicată între anii 1923 – 1937 întru cinstirea eroilor din Primul Război Mondial;

·                     Muzeul Memorial Paul Constantinescu, dedicat celui care a fost supranumit pe bună dreptate, al doilea George Enescu;

·                     Statuia Libertăţii – „ridicată la 11 iunie 1881 prin subscriţie naţională” devenită un simbol al oraşului Ploieşti;

·                     Palatul Culturii – impresionanta clădire ce se află în centrul oraşului, proiectată iniţial cu destinaţia Palat de Justiţie;

·                     Casa de Târgoveţ din sec al XVIII-lea – XIX-lea – un spectaculos muzeu secular care e găzduit de o clădire foarte veche;

·                     Sinagoga Beth Israel - datată din anul 1910, lăcaş care vine să povestească de diversitatea religioasă a oraşului;

·                     Muzeul Naţional al Petrolului – inaugurat în 1957 la centenarul industriei petroliere româneşti aici în „capitala aurului negru”;

·                     Biserica Maica Precista - datată încă din 1820 aflată acum într-un amplu proces de restaurare;

·                     Muzeul Memorial Constantin şi Ion Stere – care cinsteşte memoria patriotului basarabean Constantin Stere;

·                     Muzeul Judeţean de Artă Ion Ionescu Quintus – găzduit de o superbă clădire datată din secolul al XIX-lea;

·                     Monumentul Vânătorilor – care a fost construit în cinstea prahovenilor din Batalionul 2 Vânători, inaugurat în anul 1897;

·                     Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii – o spectaculoasă şi fascinantă incursiune în evoluţia omului şi viaţa pe Terra;

·                     Monumentul lui Mihai Viteazu - inaugurat în anul 1997 la aniversarea a 4 secole de atestare documentară a Ploieştiului;

·                     Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie – un muzeu găzduit de un edificiu datat de la jumătatea secolului XIX;

Bineînţeles că aş putea scrie pagini întregi cu această listă, însă nu aş dori să vă răpesc toată plăcerea şi am să vă las pe dumneavoastră să le descoperiţi când ajungeţi aici. Şi fiindcă am vorbit de “a ajunge” vreau să menţionez câteva distanţe rutiere până la Ploieşti: Bucureşti 60 km. Piteşti 110 km. Braşov 114 km. Suceava 396 km. sau Craiova 243 km. Feroviar oraşul Ploieşti este al doilea cel mai important nod feroviar, după Bucureşti, existând trenuri directe spre şi dinspre multe destinaţii importante ale României. Din punct de vedere aerian Ploieştiul se poate spune că este deservit de aeroporturile “Hennry Coandă” (Otopeni) la 38 km, sau “Aurel Vlaicu (Băneasa) aflat la numai 52 km.

Pe principiul „ai noştri ca brazii” oraşul Ploieşti se poate mândri cu multe personalităţi care s-au născut, au trăit sau au creat aici, dintre aceştia vă voi enumera câţiva: marele dramaturg Ion Luca Caragiale (1852 – 1912) ale cărui magnifice piese de teatru sunt cap de afiş şi-n zilele noastre, Paul Constantinescu (1909 – 1963) compozitorul care s-a născut şi a creat aici la Ploieşti, Octavian Bellu (n. 1951) cel mai titrat antrenor al lotului naţional de gimnastică feminină, Nichita Stănescu (1933 – 1983) poetul nostru naţional supranumit şi „Îngerul Blond”, Toma Caragiu (1925 – 1977) marele actor a cărui viaţă şi activitate teatrală sunt strâns legate de Ploieşti, Geo Bogza (1908 – 1993) mare scriitor, jurnalist şi poet, Radu Tudoran (1910 – 1992) unul din cei mai mari prozatori români, Alina Dumitru (n. 1982) judoka multiplă laureată europeană, mondială şi olimpică, Leonard Doroftei (n. 1970) campion mondial la box versiunea WBA, Andreea Bălan (n. 1984) una din cele mai reputate cântăreţe de muzică pop-dance din ţara noastră. Lista este mult mai mare, însă subsemnatul NU doreşte transformarea prezentului articol în „Panoul de onoare”, motiv pentru care-mi cer scuze pentru cei nemenţionaţi în această listă.

La nivel de cluburi sportive Ploieştiul a stat şi stă, foarte bine echipa de fotbal F.C. Petrolul Ploieşti fiind cvadruplă campioană naţională a României (1930, 1958, 1959 şi 1966) şi triplă câştigătoare a Cupei României (1963, 1995, 2013), iar echipa de baschet masculin CSU Asesoft Ploieşti fiind multiplă câştigătoare a campionatului naţional şi a Cupei României, iar din 2005 când a câştigat FIBA Europe Cup este singura echipă de baschet din România care a câştigat un trofeu european.

Nu aş vrea să închei acest articol fără a vă spune când este cel mai bun moment să vizitaţi Ploieştiul: vizitaţi Ploieştiul primăvara, atunci când natura reînvie şi milioane de flori înfloresc în parcurile de aici, vizitaţi Ploieştiul vara atunci când instituţiile muzeale au multe manifestări culturale şi facilităţi la vizitare, vizitaţi Ploieştiul toamna atunci când are loc „Festivalul Castanilor” şi multe alte festivaluri cu tradiţie naţională şi internaţională, vizitaţi Ploieştiul iarna atunci când albul zăpezii îmbracă oraşul şi milioanele de luminiţe anunţă sărbătorile de iarnă, într-un cuvânt vizitaţi Ploieştiul ORICÂND. Şi dacă vă este teamă că nu vă descurcaţi prin urbea noastră, daţi-mi de ştire va fi plăcerea mea să vă fiu ghid în cel mai spectaculos oraş din lume PLOIEŞTI !!!

Cu stimă şi consideraţie al dumneavoastră Robert Codescu !!!

CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI

Când începi un proiect, fie el online sau offline, o faci cu  un scop declarat  să realizezi un profit, în scop şcolar sau din pasiune. Atunci când pui pasiune, nu o să-ţi dai seama că ideea propusă de tine, reprezintă acel ceva pe care multă lume îl căuta  de vreme îndelungată. Cam aşa s-a întâmplat şi cu proiectul iniţiat de mine şi pe care l-am intitulat  CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI şi fiindcă deja observ că v-am stârnit curiozitatea permiteţi-mi să vă povestesc şi dumneavoastră câteva dintre ideile şi aspectele care au stat la baza elaborării acestui proiect.

Totul a început odată cu dragostea pentru oraşul meu, Ploieşti şi cu dorinţa mea de a afla cât mai multe despre istoria Ploieştiului. Bineînţeles că există Internetul ca sursă validă, de informare, însă şi Internetul s-a informat la vremea lui din cărţi, aşa că am început să împrumut cărţi despre Ploieşti şi să le citesc. Totuşi partea rea când împrumuţi cărţi este că proprietarul le vrea înapoi repede şi cititul este, cumva „la normă” şi trebuie să citeşti şi atunci când nu ai chef, aşa că mi-am zis că trebuie să am CARTEA MEA. Şi am zis aşa o dată, de două ori, de trei ori până m-am trezit că am câteva zeci de cărţi despre Ploieşti şi fiindcă toată lumea se minuna de câte cărţi, despre oraşul Ploieşti, există am decis să fac un blog, pe care l-am numit simplu CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI. Am început să scanez coperta 1, a fiecărei cărţi şi să adaug o scurtă prezentare (chiar dacă unii spuneau că recenzie amplă ar fi fost mai potrivită !) şi uite aşa carte cu carte, postare cu postare blogul meu a început  să adune vizitatori, comentarii şi admiratori. Am cunoscut chiar şi pe autorii, unor cărţi din colecţia mea, alţii mi-au donat cărţi de-ale lor pentru colecţia mea.

Una peste alta, pot să mă laud că pasiunea, proiectul şi blogul meu CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI are succes şi zeci de mii de vizitatori din toate colţurile planetei (ştiu asta fiindcă am instalat un COUNTERFLAGS), cine ştie poate că şi widgetul de traducere i-a ajutat să înţeleagă despre ce este vorba în blog. Însă (conform statisticilor blogului), cel mai  mare impact îl au postările cu … „cărţi gratis”, în fapt cărţi în format pdf pe care vizitatorul blogului le poate citi online sau le poate printa pentru a le avea şi în format fizic.

Şi fiindcă prima sursă de trafic a blogului este Facebook, am decis că este obligatoriu să îi  fac Pagină oficială, pentru ca cititorii fideli ai proiectului meu să  fie în permanenţă la curent cu noutăţile acestui blog, când  spun „noutăţi” nu mă refer neapărat la apariţii editoriale din anul în curs ci la cărţi  care ajung în colecţia mea şi pe care le-am citit. Fiindcă acum am în CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI cărţi din anul 1899 până în 2017, despre Ploieşti, despre clădiri sau personalităţi ploieştene.

Cum necum subsemnatul ţine să vă asigure de faptul că veţi auzi din ce în ce mai multe despre proiectul CĂRŢILE PLOIEŞTIULUI şi că sfatul meu  este să rămâneţi aproape !!!!

ANUNŢ IMPORTANT

1. La Busteni - al 4-lea oras unde am lansat carti prin proiecte IT (dupa Calimanesti, Bucuresti si Rm. Valcea) - este a patra etapa a Turneului Omagial pe care l-am startat in Bucuresti cu cele 2 lansari de la Centrul cultural Calderon : cartea "Mirajul civilizatiilor si fascinatia muzeelor" cu prezentarea unuia din multiplele subiecte al cartii care te plimba prin 4 continente din Asia, Europa, Africa de Nord si America la NY, cu descrierea a peste 90 de muzee, unele cele mai mari din lume: Luvru, British museum, Tower of London, Ermitaj, Pergamon din Berlin, Musei Vaticani, Borghese Gallery, Metropolitan si Brooklyn din NY, etc... - Proiectul IT "Comoara lui Tutankhamun" adusa pe suport digital pe 2 DVD-ri, a continuat Turneul la Restaurant Taj indian cu lansarea celor 2 carti "Indiei" si "Impresii de calatorie" - carti ales repere editoriale d catre MAE roman cu prilejul sarbatatoririi a 60 de ani de relatii diplomatice dintre Romania si India din 14 noiembrie 2008 cand a fost prezent Excelenta Sa Domnul Ambasador al Indie la Bucuresti Debashish Ceakravarti care mi-a multumit din partea sa dar mai ales din partea poporului indian pentru activitatea mea literara, a urmat Rm. Valcea - Biblioteca judeteana "Antim Ivireanul" cu lansarea cartii "Romania - o Elvetie a estului" unde am avut onoarea participarii Doamei subprefect Gherghine Aurora si Emilian Francu si Calimanesti la Sebarile orasului cu lansarea cartii monografice "Calimanesti'2038 - 650 de ani" editia a V-a tiparita la editura Conphys in conditii excelente.

2. Cartea "Busteniul de altadata" - medaliata cu Bronz Argintat la Concursul de Literatura cartofila Expo FILA 2016 de la Palatul Parlamentului de juriul comisiei de specialitate din cadrul Federatiei Filatelice Romane si al Asociatiei Filatelistilor Bucuresti - va fi lansata pe 1 Iulie 2017 la Centrul Cultural "Aurel Stroe" din Busteni ora 16.00 prin Proiectul IT "Busteniul de odinioara". 

3. Va fi organizata in hol si o expozitie cu vederi originale vechi din propria colectie amintind de Busteniul interbelic, Un panou cu expunerea tuturor celor 20 de carti scrise in strainatate si pe care le tiparesc in curand si in Romania si le voi lansa in toata tara prin acest nou sistem de prezentare modern folosind Tehnici Informatice prin realizare de filme pe DVD care sunt proiectate pe ecranul marilor sali de cultura si muzee din tara. 4. Un panou expunand Palmaresul obtinut la Palatul Parlamentului la Concursul de Literatura Cartofila: 5 carti de specific cartofil recompunand imaginea veche a Calimanestiului - medalie de Argint Mare, Busteni - medalie de Bronz Argintat, Bucresti - medalie de Bronz, Buzau si Monografii Ilustrate diplome. 5. Un exemplar al cartii "Istoria Cartofiliei Romanesti" scrisa de expert cartofil Silviu N. Dragomir in care sunt prezente cartile mentionate mai sus si premiate la Expo FILA 2016.

                                                              6. Un panou cu Certificatele atestand drpturile de autor obtinute de la O.R.D.A. : Dan Zamfirache - autor la lansarilor IT in Romania si Drepturile de autor asupra intregii opere scrise in tara si strainatate.

7. Aşadar acum că ştiţi ce şi cum, ne vedem, cu toţii, sâmbătă. 1.IUL.2017 la Centrul Cultural Aurel Stroe din Buşteni, la poalele răcoroase ale Caraimanului !!!

Jurnalul lui Pufos Lipicios - Poveste de iarna

Intr-o lume in care ne dorim si alergam  dupa mai mult, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte care ne pot  aduce multe bucurii.Uitam ca avem nevoie de speranta. Speranta ca toate vor fi asa cum ne dorim si increderea ca nu suntem naivi crezand asta.  Nu neamintim ca avem nevoie sa invatam sa ne bucuram pentru lucrurile mici. Altfel vom trai o viata anosta in care vom fi vesnic nemultumiti. Omitem ca avem nevoie sa invatam lectii de acolo de unde ne asteptam cel mai putin. Acelea sunt cele mai utile si mai importante..Nu ar fi rau  sa ne pisicim  din cand in cand si asta incearca si scriitoarea Ana Sorina Corneanu sa ne transmita dezvaluindu-ne "Jurnalul lui Pufos Lipicios - Poveste de iarna" o superba carte pentru copii si oameni mari deopotriva. Dar ca sa intelegem mai  bine aceasta carte i-am luat un scurt  interviu (in pisiceasca)motanului Pufos:  _ Manumesc Pufos si am 4 anisori. M-am nascut la inceputul lunii iulie 2013 si am locuit intr-un apartament micut din centrul orasului, impreuna cu mama si ceilalti doi fratiori ai mei pana la mijlocul lunii august cand, din pacate, proprietara a vandut apartamentul, iar noi am fost nevoiti sa speram la o familie iubitoare care sa ne salveze de la viata in strada”

„Si daca ma gandesc putin, desi la inceput lucrurile nu pareau asa, realizez ca sunt si norocos. Fratiorul meu ar fi trebuit sa fie in locul meu acum, dar iata-ma aici, in culmea fericirii.”

„O lume magica in care am descoperit mii de pisicute. Dintr-odata s-a aprins o lumina puternica, au sosit cateva perechi elegante de pisicute si pe un ring mare a inceput un vals vienez sub acompaniamentului lui Berlioz, zis si “Marele Motan”

„Cat noroc! Mi-am spus in timp ce urcam scarile tremurand din toate incheieturile. Multa vreme dupa aceea nu am mai vazut soarele decat prin fereastra dubla, ca o pacla aurie, stand in casa si privind totul cu speranta ca in curand voi putea iesi din nou in balcon sa fac o baie adevarata de soare si sa o vad pe micuta delicata care-mI seamana perfect, in blocul vecin, la etajul 1.

„Dar degeaba. Omuletul incape pete tot. Oriunde m-as duce parca ma urmareste inadins. Parca stie ca ma tem de el si ma tot gandesc ca, daca m-ar prinde intr-o zi, mi-ar fura toata blanita mea lucioasa.

„Pot sa topai, sa sar geamul

Sa te fac sa razi, sa fii

Mult mai vesel peste zi

Eu iti spun:

De m-angajezi

Viata ti-o-nfrumusetezi!„

 .Acum ca observ ca v-am starnit interesul, am sa va las si dumneavoastra linkul editurii, acolo de unde va puteti achizitiona si  dumneavoastra aceasta carte de mare excepţie !!!!

AVERTISMENT: cartea creeaza  depenenta de bunatate, frumos si bun gust, daca altele sunt standardele dumneavoastra luati-va altceva !!!!

Buticul cu dichisuri

Ce faci dacă eşti invitat "din scurt" la o petrecere  !?!? Ai cu ce te îmbrăca, ai cu ce te deplasa, ai bună-dispoziţie,  dar NU ai un cadou cu care să  te duci !!!  Când  spun cadou, mă refer la ceva elegant, cu  bun gust, stilat şi unicat şi NU la ceva "Made in China", cea mai  la îndemână şi drăguţă soluţie este Buticul cu Dichisuri, un magazin cu suveniruri şi cadouri pesonalizate handmade. Aflat în Ploieşti pe strada Constanţei la nr.4, undeva în capătul străzilor Bibescu Vodă, Constanţei şi  Unirii, Buticul cu Dichisuri este pe cât de ultracentral pe atât de ascuns, acesta fiind  şi motivul pentru care am ataşat, acestei postări o hartă.

  Nu vreau  să devin  plictisitor şi să mă apuc să vă spun ce efect are un cadou personalizat şi unicat aşa că prefer să vă las câteva fotografii care, sper eu, să vă lămurească în această privinţă. NU uitaţi că totuşi  la faţa locului oferta este mult mai diversificată, aşa că mergeţi şi dumneavoastră la Buticul cu Dichisuri !!!

Sau poate că doriţi:

Ori cine ştie unii dintre dumneavoastră vor:

Cel mai bine mergeţila Buticul cu Dichisuri !!!