Jurnalul lui Pufos Lipicios - Poveste de iarna

Intr-o lume in care ne dorim si alergam  dupa mai mult, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte care ne pot  aduce multe bucurii.Uitam ca avem nevoie de speranta. Speranta ca toate vor fi asa cum ne dorim si increderea ca nu suntem naivi crezand asta.  Nu neamintim ca avem nevoie sa invatam sa ne bucuram pentru lucrurile mici. Altfel vom trai o viata anosta in care vom fi vesnic nemultumiti. Omitem ca avem nevoie sa invatam lectii de acolo de unde ne asteptam cel mai putin. Acelea sunt cele mai utile si mai importante..Nu ar fi rau  sa ne pisicim  din cand in cand si asta incearca si scriitoarea Ana Sorina Corneanu sa ne transmita dezvaluindu-ne "Jurnalul lui Pufos Lipicios - Poveste de iarna" o superba carte pentru copii si oameni mari deopotriva. Dar ca sa intelegem mai  bine aceasta carte i-am luat un scurt  interviu (in pisiceasca)motanului Pufos:  _ Manumesc Pufos si am 4 anisori. M-am nascut la inceputul lunii iulie 2013 si am locuit intr-un apartament micut din centrul orasului, impreuna cu mama si ceilalti doi fratiori ai mei pana la mijlocul lunii august cand, din pacate, proprietara a vandut apartamentul, iar noi am fost nevoiti sa speram la o familie iubitoare care sa ne salveze de la viata in strada”

„Si daca ma gandesc putin, desi la inceput lucrurile nu pareau asa, realizez ca sunt si norocos. Fratiorul meu ar fi trebuit sa fie in locul meu acum, dar iata-ma aici, in culmea fericirii.”

„O lume magica in care am descoperit mii de pisicute. Dintr-odata s-a aprins o lumina puternica, au sosit cateva perechi elegante de pisicute si pe un ring mare a inceput un vals vienez sub acompaniamentului lui Berlioz, zis si “Marele Motan”

„Cat noroc! Mi-am spus in timp ce urcam scarile tremurand din toate incheieturile. Multa vreme dupa aceea nu am mai vazut soarele decat prin fereastra dubla, ca o pacla aurie, stand in casa si privind totul cu speranta ca in curand voi putea iesi din nou in balcon sa fac o baie adevarata de soare si sa o vad pe micuta delicata care-mI seamana perfect, in blocul vecin, la etajul 1.

„Dar degeaba. Omuletul incape pete tot. Oriunde m-as duce parca ma urmareste inadins. Parca stie ca ma tem de el si ma tot gandesc ca, daca m-ar prinde intr-o zi, mi-ar fura toata blanita mea lucioasa.

„Pot sa topai, sa sar geamul

Sa te fac sa razi, sa fii

Mult mai vesel peste zi

Eu iti spun:

De m-angajezi

Viata ti-o-nfrumusetezi!„

 .Acum ca observ ca v-am starnit interesul, am sa va las si dumneavoastra linkul editurii, acolo de unde va puteti achizitiona si  dumneavoastra aceasta carte de mare excepţie !!!!

AVERTISMENT: cartea creeaza  depenenta de bunatate, frumos si bun gust, daca altele sunt standardele dumneavoastra luati-va altceva !!!!