Colaj stomatologic

Cititorii blogului m-au întrebat dacă vreau să dau la medicină, când au văzut postările de aici şi de aici. De fapt mirarea cititorilor provenea din plasarea a două postări cu subiect stomatologic la scurtă vreme una după alta. Ba mai mult unii au venit să mă întrebe dacă nu ştiu un dentist bun. Ce pot eu să le spun că-mi place să scriu despre lucrurile interesante şi utile şi nicidecum nu dau la medicină.

 Şi uite acum vin cu o a treia postare stomatologică !!!

Acum vreau să vă invit pe Tabelul lui Mendeleev şi să învăţăm câte ceva despre metalul cu numărul atomic 40, zirconiu. Unii deja ştiu că este folosit intensiv în stomatologie Diferitele aliaje de zirconiul sunt folosite mai nou şi în stomatologie ca fiind cea mai fizionomică opţiune pentru o coroană dentară. Se pune sub porţelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porţelan. Se mai foloseşte şi la implantologie tot din acelaşi motiv, dar şi pentru că are o biocompatibilitate superioară, înlocuind titanul. Se mai foloseşte si in fabricarea bijuteriilor. Hidrura de zirconiu este folosită ca material moderator care tine hidrogenul legat la temperatura de lucru a reactorului de fisiune. Alegerea ca material pentru zona de moderare se datorează absorbţiei minime de neutroni.  Dar fiindcă nu dorim să facem din acest articol o lecţie de chimie vom aborda în continuare domeniul stomatologic şi vom vorbi puţin despre coroana de zirconiu.  este obţinută printr-un procedeu de frezare computerizată a unui bloc de zirconiu, urmată apoi de adăugarea succesivă de straturi de ceramică. Rezultatul este foarte estetic, cu avantaje superioare altor lucrări ceramice.

Avantajele coroanelor ceramice pe suport de zirconiu:

·   sunt foarte rezistente la forţe masticatorii mari;

·   conferă un aspect estetic deosebit. Coroana ceramică pe suport de zirconiu poate fi modelată în aşa fel încât forma  şi culoarea sa să fie compatibile cu cele ale dinţilor pacientului.

·   acomodarea pacientului cu acest tip de coroane este foarte rapidă, acestea fiind mai uşoare şi având o biocompatibilitate ridicată cu ţesuturile moi (eliminând riscul reacţiilor alergice).

·   sunt ideale pentru înlocuirea dinţilor lipsă sau restaurarea celor incompleţi din zona frontală a cavităţii orale;

·   au o afinitate mult mai mică pentru placa bacteriană;

·   coroana ceramică pe suport de zirconiu are un aspect estetic superior coroanei metalo-ceramice, întrucât este translucidă, lumina penetrând coroana şi oferindu-i un aspect foarte apropiat celui specific dintelui natural.

Cel mai mult te va speria când doctorul stomatolog îţi va spune că, în cazul tău, este neapărat nevoie de un implant dentar. Văzându-te aşa de speriat dentistul va începe să-ţi explice, cât mai pe înţelesul tău, că implanturile dentare sunt de fapt nişte stâlpi sau cadre metalice introduse prin intervenţie chirurgicală sub gingie, în osul maxilar. După montare, pe implanturi se sprijină dinţii artificiali. Iar ca acţiune implantul dentar este o intervenţie chirurgicală, de la o zi la alta o procedură tot mai simplă şi nedureroasă. În practică se recomandă în mod uzual două tipuri de implanturi dentare şi anume implantul intraosos - inserat pe cale chirurgicală direct în osul maxilar. După vindecarea ţesutului gingival din jurul acestuia, este necesară o nouă intervenţie chirurgicală pentru a ancora un stâlp de implantul original. În final, de stâlp se ataşează un dinte/dinţi artificiali, sau mai mulţi dinţi grupaţi ca punte sau proteză dentară şi implantul subperiostal - constă dintr-un cadru metalic inserat în osul maxilar imediat sub ţesutul gingival. Pe măsură ce se vindecă gingia, cadrul metalic se fixează în os. Stâlpii ataşaţi la acest cadru ies prin gingii. Ca şi la implantul intraosos, dinţii artificiali se montează pe aceşti stâlpi. Fiind fixate în osul maxilar, implanturile servesc drept suport stabil pentru dinţii artificiali.  Punţile dentare şi protezele montate pe implanturi nu vor aluneca şi nu vor migra – deosebit de important pentru mâncat şi vorbit. Ca suport, au rol de susţinere a protezelor şi punţilor – ca şi a coroanelor individuale montate pe ele – dând o senzaţie mai naturală decât cele fără implanturi. Pentru unele persoane, punţile şi protezele obişnuite nu sunt deloc confortabile sau chiar imposibile, din cauza durerilor, a crestelor alveolare slăbite sau a reflexului de vomă. În plus, punţile dentare obişnuite trebuie ancorate de dinţii care încadrează breşa edentată. Un avantaj al implanturilor este că dinţii învecinaţi nu trebuie pregătiţi sau şlefuiţi pentru a susţine dinţii artificiali. Implanturile se montează numai dacă gingiile şi osul permit acest lucru – trebuie să fie sănătoase pentru a putea susţine implantul. După efectuarea implantului, trebuie să menţineţi sănătatea acestor structuri. 

Acum cu o a treia postare stomatologică nu m-ar mira ca unii cititori ai blogului meu să-şi facă o programare la un control stomatologic chiar aici la acest scurt material !!!